sunt un lemn de stejar
frust
îmbibat de ani
buzele-mi pică de aşteptare
în gurile lor se adună termite
mă mănâncă de jos în sus de sus în jos
dar acum sunt îmblânzitor de tăceri
îmi cos singur ceruri pe burtă
iar noaptea pictez maci
pe cocoaşe de îngeri.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Mai faine alea cu sufletul. :)
auzi buei?alte poezii nu mai ai ca pe astea le stiu:D
Post a Comment