sunt sedată iubitule sunt sedată

ca o rădăcină degerată
căreia pământul refuză să îi mai dea metadonă

și nu mai am păr
în locul lui mă lovește răsuflarea unui alt bărbat

și tu îmi spui să pun capacul la oală
să se-năbușe bine genunchii osoși

sunt sedată iubitule și stearpă
precum un uger lăsat de capră bătrână

Iubito,

carnea ta ca aracetul
îmi mânjește mâinile de nori

când șira spinării tale e un șarpe
vânez “bună-dimineața” cu vârful limbii
pe una dintre pleoape

dar ceasul nenorocitul de ceas începe să urle
să îți învinețească pielea
iar tu aduni toți dumnezeii
să îi injuri
că nu e noapte

zilele sunt ca diacriticele

mereu ratezi câte una
mai ales atunci când trebuie să îți aranjezi hainele în șifonier

ți-am spus că vreau să plec
și m-ai lăsat ca un laș
să îmi adun mărunțișurile din tine

să nu uiți să mai intri din când în când și în bucătărie
ți-am trântit-o cu furie scurtă din ușa pe care voiam să întârzii să ies
ai mâncare gătită pe masă
plămânii mei anesteziați

încheieturile mâinilor

prind caimac
ca cercurile făcute în jurul sfârcurilor
de fanteziile unui băiat

– deschide-ți gulerul cămășii
îmi spune puberul
vreau să-ți văd sufletul
cum se îngrămădește în 300