stau pe bancă în parc
şi vorbesc cu supraomul
despre linia coapselor ca trăsătură esenţială
despre iubirile fără contur
despre teoria unei măşti
dumnezeu-omul
i-am spus că nu simt nimic pentru eternitate
sentimentul ăsta universal îmi provoacă silă
îmi limitez lumea la propria carne
inconsumabilă celorlalte guri
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment